- Ce ne poti spune despre tine ca background profesional și/sau personal?
Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei in 2010 si ulterior am terminat si Facultatea de Arte (partea mea artistica si-a cerut drepturile la un moment dat). Apoi, a urmat o perioada in care in plan personal am devenit mama si a fost un rol caruia m-am dedicat in totalitate in primii doi ani ai fiului meu. Ulterior am simtit nevoia sa revin in campul muncii si am lucrat intr-o agentie de publicitate pentru cativa ani. Desi aveam rezultate bune si munca mea era apreciata, eu nu ma simteam implinita si duceam lipsa acelui „sens”. Asa ca, intr-o dimineata rece de martie, in biroul agentiei am decis sa ma reintorc la psihologie si mi-am promis ca de data asta voi merge pana la capat in implinirea visului meu, acela de a deveni terapeut. M-am inscris la A.R.P.I. unde am urmat formarea in psihoterapie integrativa si in tot acest timp mi-am pus toata energia si intentia in a deveni psihoterapeut.
Voi fi vesnic recunoscatoarea acelui moment de luciditate trait!
- Cum ai devenit interesata de o cariera in psihoterapie? A fost vreun moment in viata ta in care ai stiut ca asta vrei sa faci?
As putea spune ca mi-am dorit sa devin psihoterapeut de cand ma stiu. Initial, nu stiam cum se numeste aceasta profesie, motiv pentru care, atunci cand in scoala primara ma intreba cineva „Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”, eu raspundeam fara sa ezit „Doctor de suflete”. Și apoi simteam nevoia sa vin repede cu o completare pentru ca observam nedumirirea de pe fata interlocutorului si ziceam „Adica, sa vindec sufletele ranite si triste.” Insa, drumul devenirii mele nu a fost unul lin. Desi stiam din copilarie ce mi-ar placea sa fac, ulterior am intampinat tot felul de rezistente (ale mele, nu ale altora) si, in realitate, mi-a luat cam zece ani sa devin psihoterapeut sau mai bine zis sa imi asum ca asta este menirea mea 😊.
- Care este metoda ta de abordare, ce tipuri de terapii folosesti?
Inca din primul curs de formare in psihoterapie, am aflat cat de importanta este relatia in procesul psihoterapeutic. Si cum, in lipsa aliantei terapeutice, oricare alta metoda ai folosi, pur si simplu nu va functiona sau va functiona destul de putin. Asadar, in terapie ma focusez mult pe relatia dintre mine si client. Obisnuiesc sa le vorbesc clientilor mei inca din prima sedinta despre relatia terapeutica si importanta ei in procesul vindecarii lor. Desigur, pe langa terapia relationala sunt multe alte metode cu care lucrez, pentru ca formarea mea tocmai asta presupune, integrarea mai multor metode lucru si tipuri de psihoterapii, insa aloc deosebit de multa atentiei relatiei dintre mine si clientul meu.
- Care sunt cel mai des intalnite situatii / probleme de la locul de munca?
Nu as numi-o problema, insa inca ma mai supara aceasta idee preconceputa pe care o intalnesc legata de faptul ca terapia este pentru cei „cu probleme grave”. Mi-as dori mult sa reusim sa normalizma terapia, noi ca popor, si sa ii facem loc in vietile noastre. Sa incepem sa o privim si ca pe o forma de crestere si dezvoltare personala, nu doar ca pe un instrument in rezolvarea problemelor grave.
- Care este cea mai mare provocare a ta legata de acest domeniu?
Provocarea mea din acest moment este sa mentin un echilibru intre profesional si personal. Nu reusesc mereu si, recunosc, sunt zile in care aloc marea majoritate a timpului cresterii mele profesionale. E dificil sa pastrez acest echilibru pentru ca entuziasmul pentru terapie este foarte mare.
- Cum arata o zi obisnuita in viata unui terapeut?
O zi obisnuita din viata mea contine intotdeauna un timp de introspectie, un timp de studiu, un timp personal pe care il impart cu cei dragi si timpul profesional (munca din cabinet). Proporțiile variaza, pentru ca zilele sunt destul de diferite si este mai greu sa imi fac un program fix plus ca, recunosc, imi place sa las un loc si spontaneitatii in viata de zi cu zi.
- Ce fel de persoane (din domeniu sau nu) te-au inspirat sa devii ceea ce esti astazi?
Sunt multi mentori pe care i-am avut. Multi profesionisti pe care ii urmaresc, ii iubesc si de fiecare data cand le vad pe raft o noua carte sau gasesc o nou articol imi sclipesc ochii de bucurie si entuziasm. In A.R.P.I. am avut formatori pe care ii admir si pe care i-am pastrat in inima mea. La cursuri le sorbeam fiecare gest, fiecare modulatie a vocii si aveam acel sentiment de recunostinta pentru norocul pe care il am pentru ca acei oameni imi sunt parintii profesionali.
Insa, dincolo de toti acestia, cred ca persoanele care m-au inspirat cel mai mult sa devin ceea ce sunt astazi au fost oamenii din jurul meu, cei pe care viata mi ia scos in cale, cei cunoscuti si cei necunoscuti.
Am crescut la tara, intr-un sat cu oameni simpli, unde noi, copiii, eram ai comunitatii, ai satului, nu ai lui „x” sau „y”. Daca o vecina punea masa, ne chema pe toti, nu doar pe „ai ei”. Anii au trecut iar eu am plecat la facultate si atunci am inceput sa simt lipsa unei comunitati, am observat cat de greu este „sa nu apartii”.
În primii ani de Bucuresti, ma plimbam pe strada si ma uitam la oameni. Cum merg, cum privesc si incercam sa imi imaginez „Oare cum se simte”, „O fi avut o zi buna sau mai putin buna”, „Oare o asteapta cineva acasa?”. In satul in care am copilarit, oamenii vorbeau mereu intre ei, isi spuneau ofurile, greutatile, isi varsau furia, isi imparteau viata cu bune si cu rele. La oras, oamenii impart tot mai putin.
Pentru mine psihoterapia este despre a imparti, despre a darui sau mai bine zis despre „a iti darui”!
- Ce inseamna pentru tine faptul ca poti ajuta oamenii si poti face o diferenta in vietiile lor?
Plec de la premisa ca fiecare dintre noi se poate ajuta pe el insusi, atunci cand isi asuma acest proces de crestere si de schimbare personala.
Unul dintre lucrurile pe care le spun clientilor mei este ca eu cred ca noi ca oameni, ne nastem echipati cu toate uneltele necesare sa facem fata vietii si sa dezvoltam rezilienta necesara, insa si relatiile noastre sunt foarte importante. Motiv pentru care, in procesul psihoterapeutic, in loc sa ma concentrez pe cum sa-mi ajut clientul, ma concentrez pe calitatea relatiei dintre mine si el si ma intreb mereu:” Oare cum imi pot insoti clientul mai bine in calatoria sa?”, „Cum as putea sa-i fiu camaradul de care el are nevoie?”.
Incerc sa invat cat mai mult din fiecare terapie si de la fiecare client atat ca om, cat si ca psihoterapeut.
- Ce reprezinta pentru tine Therapy Hub?
Pentru mine Therapy Hub, este in primul rand o comunitate! Inca de la bun inceput am simtit ca apartin unei familii. Therapy Hub este pentru mine un loc care iubeste fiecare om in parte, un spatiu continator, hranitor si sigur; unde fiecare are libertatea sa se aduca pe el intr-un mod autentic.
- Daca ar fi sa dai un singur sfat oamenilor din jurul tau care ar fi acela?
Sa invete sa se accepte si sa se iubeasca pe ei fix asa cum sunt!