Sunt terapeut relational, ceea ce inseamna ca relatia terapeutica este foarte vindecatoare, pentru ca incheie anumite cicluri si ofera ceea ce ne-a lipsit in copilarie. De-asta sunt foarte atenta si verific constant unde a ajuns relatia.
1. Spune-ne despre tine, ca background profesional si personal.
Am absolvit facultatea de Psihologie in 2011. Primul contact pe care l-am avut cu aceasta profesie a fost inca din perioada facultatii cand am inceput practica in cadrul Spitalului Alexandru Obregia, unde am ramas ca voluntar timp de 5 ani.
Am fost intotdeauna o persoana curioasa si nerabdatoare sa afle cat mai multe lucruri, astfel incat in timpul voluntariatului am intrat in contact cu studiile clinice, in special cele din sfera dementei, schizofreniei, meloterapiei, utilizarii testelor psihometrice, etc. Si asa s-au nascut dorinta si curiozitatea de a afla mai multe lucruri despre partea clinica, motiv pentru care am urmat un program de formare profesionala in psihologie clinica si terapie de scurta durata.
Am participat la conferinte nationale si internationale (ECNP, Conferinta Nationala “Stres, Anxietate, Depresie”, etc).
In 2016 mi-am inceput activitatea ca psiholog clinician la Protectia Copilului. Lucrand cu copii din sistemul de protectie, mi-am dat seama ca am nevoie de mai mult, asa ca am inceput formarea in psihoterapie integrativa (ARPI). Acolo am invatat importanta relatiilor, cat de vindecator este sa fii acceptat si cum se construiesc sustinerea si motivatia de a evolua.
Psihoterapia m-a invatat faptul ca relatia cu o persoana este vitala si poate produce schimbari semnificative in viata acesteia.
Si din nou curiozitatea de a afla si experimenta mi-a oferit oportunitatea de a colabora intr-un proiect de suflet (Cortul Terapeutic), de a normaliza psihoterapia si de a promova beneficiile acesteia.
Therapy Hub mi-a oferit spatiul (emotional si profesional) in care am simtit ca evoluez si acel sentiment ca vreau sa fac asta.
In linii mari, treptat am ajuns sa imbin partea mea rationala cu cea emotionala, atat in sfera personala cat si in cea profesionala. Cele doua au evoluat impreuna.
2. Cum ai devenit interesata de o cariera in psihoterapie? A fost vreun moment in care ai stiut ca asta vrei sa faci?
Cand am inceput facultatea nu intelegeam exact ce inseamna sa fii psihoterapeut, insa imi amintesc ca eram foarte curioasa sa cunosc fiinta umana. Momentul in care mi-am dat seama ca asta vreau sa fac a fost dupa ce am vorbit cu primul meu pacient din spital, si dupa multele discutii din garda cu domnul doctor cu care lucram atunci.
Imi amintesc ca eram foarte coplesita si ma intreba, ce se va intampla daca nu reusesc sa duc interviul pana la capat sau daca nu reusesc sa tin situatia sub control. Daca fac ceva gresit? Inca de atunci, am avut oameni langa mine care m-au sustinut, m-au insotit in aceasta calatorie si m-au invatat tot ceea ce stiau despre aceasta minunata profesie.
3. Care e metoda ta de abordare, ce tipuri de terapii folosesti?
Sunt terapeut relational, ceea ce inseamna ca relatia terapeutica este foarte vindecatoare, pentru ca incheie anumite cicluri si ofera ceea ce ne-a lipsit in copilarie. De-asta sunt foarte atenta si verific constant unde a ajuns relatia.
Metodele de abordare sunt diferite in functie de client si de realitatea lui. De regula, ii prezint modalitatile de abordare si il implic in procesul psihoterapeutic prin a-l lasa sa aleaga in ce maniera ii este mai confortabil sa lucreze.
Folosesc tehnici din analiza tranzactionala, psihoterapie cognitiv – comportamentala, terapie corporala sau terapie gestalt.
4. Care sunt cele mai des intalnite probleme de la locul de munca?
In lucrul cu oamenii si mai ales in psihoterapie unde abordam evenimente cu puternic impact emotional, cea mai mare provocare pentru mine este sa nu intru in rolul de salvator si sa am rabdare ca fiecare persoana sa internalizeze si sa se vindece in ritmul propriu.
Am lucrat mult timp in terapia personala cu aceasta parte din mine care vrea sa rezolve repede lucrurile si atunci sunt foarte atenta la modul in care ma simt in cabinet si la cum ma autoreglez.
5. Care e cea mai mare provocare a ta legata de acest domeniu?
Cea mai mare provocare o reprezinta lucrul cu mine, care se vede si in activitatea profesionala, nu doar in sfera personala. Ceea ce mi se pare fascinant la conditia umana este nevoia constanta de a evolua, de a iesi din zona de confort, iar pentru mine a iesi din zona de confort si a-i da o alta semnificatie este o provocare care necesita implicare constanta.
6. Cum arata o zi obisnuita in viata unui terapeut?
Difera foarte mult de la o zi la alta. Am zile in care sunt foarte energica si ma implic in cat mai multe proiecte si activitati reacreative (ma intalnesc cu prietenii, iesim la o cafea si filozofam despre diverse ;)) ) si zile in care simt nevoia sa ma linistesc si sa petrec timp cu mine si cu pisicile (2 la numar), sa fac o introspectie sau pur si simplu sa citesc ori sa ma uit la un film.
7. Ce fel de persoane (din domeniu sau nu) te-au inspirat sa devii ceea ce esti astazi?
La capitolul asta ma consider foarte norocoasa si cred ca pot sa vorbesc despre asta foarte mult timp. De-a lungul vremii am avut si inca am mentori de la care am invatat cat de fragila poate fi o persoana si cat de multa satisfactie iti poate oferi aceasta meserie. M-au invatat cat de important este sa ramai curios si atent la cealalta persoana, dar in acelasi timp sa te poti uita la tine. De la alte persoane am invatat cum este haosul si cum pot sa imi creez o structura astfel incat sa nu ajung acolo.
Prietenii si terapeuta mea ma inspira in fiecare zi sa devin mai autentica, sa ma aduc pe mine din ce in ce mai mult in terapie.
Insa cel mai important om care m-a inspirat sa devin ceea ce sunt astazi este doctorul Dan Rosca cu care am lucrat pentru prima data la spital (pentru mine o sa ramana mereu domnul doctor). El mi-a oferit cu blandete chiar si atunci cand eram, si citez, „foarte zapacita si alergam fara rost pe holurile spitalului”, frumusetea de a insoti o persoana atunci cand trece prin momente dificile din viata. Mi-a aratat asta insotindu-ma in acest drum. Imi aduc aminte ca petreceam mult timp dupa consultatii in cabinet sau in garzi si ma invata cum se pune un diagnostic, ce tehnici se folosesc.
Imi aduc aminte ca imi vorbea cu atat de multa pasiune despre meserie (pe care o practicase de ceva ani pana atunci), incat imi doream sa fac asta si sa aflu tot timpul lucruri noi, sa ma implic in multe proiecte.
8. Ce inseamna pentru tine faptul ca poti ajuta oamenii si poti face o diferenta in vietile lor?
Ma consider binecuvantata pentru ca m-au ales sa ii insotesc in aceasta calatorie, si sunt recunoscatoare pentru deschiderea cu care ma primesc in viata lor.
De la fiecare client invat ceva si cred ca si ei fac o diferenta in viata mea. Ma simt foarte norocoasa.
9. Ce reprezinta pentru tine Therapy Hub?
Therapy Hub pentru mine este siguranta unei comunitati si a unei familii in care ma simt sustinuta, in care pot sa evoluez atat personal cat si profesional.
Mi-a oferit structura si cadru si mai presus de asta, cum pot aplica structura si cadrul pe personalitatea mea, astfel incat sa pot sa o fac natural, fara sa simt ca e un efort.
Mi-a oferit incredere si spatiul necesar de a iesi din zona de confort. Deci, pe scurt, pentru mine Therapy Hub inseamna familie, prieteni si evolutie profesionala.
10. Daca ar fi sa poti da doar 1 singur sfat oamenilor din jurul tau, care ar fi acela?
Sa fii bland cu tine.