Atunci cand doi oameni decid sa desfaca relatia din diferite motive (infidelitate, abuz, consum de substante, stare de sanatate fizica si/sau psihologica care face imposibila continuarea casatoriei, absenta indelungata a unui partener etc), acestia trec prin multe schimbari. Cand in aceasta ecuatie exista si unul sau mai multi copii, divortul parintilor devine un eveniment stresant, cu potential traumatic, daca exista factori de risc.
Factori de risc
Acesti factori de risc se pot traduce prin:
- Conflicte continue intre parinti – Certurile constante creeaza un mediu stresant si nesigur pentru copii.
- Parentaj inadecvat – Lipsa unui suport parental adecvat poate agrava sentimentele de nesiguranta ale copiilor.
- Instabilitate familiala – Un mediu haotic poate afecta stabilitatea emotionala a copiilor.
- Probleme de sanatate mintala ale parintilor – Acestea pot influenta negativ capacitatea parintilor de a-si sustine copiii.
- Tranzitii multiple – Schimbarile frecvente in viata familiala pot deruta si stresa copiii.
- Lipsa supravegherii – Copiii nesupravegheati pot dezvolta comportamente negative.
- Alienare parentala – atunci cand un parinte submineaza relatia normala dintre copil si celalalt parinte
Ce presupune divortul pentru un copil
Divortul reprezinta o amenintare a relatiilor de atasament. Cand relatiile de atasament sunt afectate, copilul poate simti ca isi pierde siguranta, stabilitatea si apare teama ca isi poate pierde parintii sau relatiile semnificative, insa afectarea cea mai mare apare la nivelul modelului intern de lucru al copilului.
Modelul de relationare pe care copilul il dobandeste in relatie cu ingrijitorii sai principali, in primii ani de viata, este bazat pe modul in care parintii au relationat cu copilul, devenind astfel un reper principal pentru acesta. Din relatia minorului cu figurile principale de atasament vor lua nastere credintele principale despre:
- „Cine sunt eu, ca om, in functie de cum s-au raportat alti oameni la mine?”
- „Este lumea inconjuratoare un mediu de siguranta sau nu? Pot merge sa explorez, sa ma afirm? Sau nu?”
- „Cum sunt oamenii? Ma pot baza pe ei? Pot avea incredere in ei? Sau nu?”
Cum afecteaza divortul lumea copilului
Odata cu divortul, toate aceste aspecte legate modul in care copilul vede lumea si pe sine insusi se schimba. Modelul intern de lucru al minorului va fi afectat, iar harta relationala se va modifica.
Divortul poate ameninta relatiile de atasament ale copiilor, ceea ce poate duce la sentimente de nesiguranta, conflict interior si anxietate. Cand relatia dintre parinti se rupe si nu mai este hranitoare, copiii isi formeaza o serie de convingeri si perceptii, precum:
- „Nu sunt valoros”, „Este vina mea” (perceptia de sine);
- „Lumea nu este un loc sigur”, „Oamenii nu sunt de incredere” (perceptia asupra lumii);
- „Iubirea este conditionata”, „Relatiile se rup” (perceptia asupra relatiilor).
Cele mai comune credinte distorsionate ale copiilor in timpul si dupa divort, sunt:
- „Este vina mea.”
- „Nu sunt suficient de bun.”
- „Iubirea nu exista.”
- „Trebuie sa ma descurc singur.”
- „Pot fi abandonat oricand.”
Mecanisme adaptative si dezadaptative pe care le dezvolta copilul
In functie de stilul de atasament al copilului, acesta manifesta mecanisme adaptative si dezadaptative diferite in fata divortului parintilor.
Astfel ca:
- In atasamentul evitant al copilului, credinta centrala este ca „nu ma pot baza pe ceilalti, (pentru ca ei nu au fost/nu sunt disponibili), si trebuie sa ma bazez doar pe mine”. Cand cuplul parental divorteaza, credinta aceasta devine mai accentuata, iar copilul dezvolta tulburari de internalizare. In aceste situatii exista predispozitie catre anxietate, depresie si somatizari. Acesti copii traiesc suferinta foarte puternic pe interior si nu o arata in exterior.
- In atasamentul ambivalent, credinta centrala este „eu trebuie sa ma bazez doar pe ceilalti, si nu ma pot baza pe mine”. Cand cuplul parental divorteaza, in mintea copilului apare intrebarea „de cine mai depind?”, astfel ca se accentueaza comportamentele de victimizare si de agatare, aparand tulburarea de externalizare care se poate manifesta prin protest verbal, dezvoltarea anxietatilor severe de separare, comportament opozitionist provocator, comportament de agresivitate.
- In cazul atasamentului dezorganizat, credinta centrala este „eu nu am niciun reper, nu stiu pe cine sa ma bazez, daca ma pot baza pe mine, sau daca ma pot baza pe cineva”. Intern, apare starea de haos, si daca exista deja un risc, acesta se agraveaza si, pe langa tulburarea de internalizare si externalizare, poate aparea si tulburarea de risc psihotic.
Cum exprima copii suferinta de separare
Joanna Bunker Rohrbaugh a realizat un ghid care ajuta in intelegerea raspunsurilor de separare si divort in functie de stadiile de dezvoltare ale copiilor. (Vezi Stadiile de dezvoltare ale copiilor si raspunsurile la separare). Examinand acest ghid, precum si alte materiale asemanatoare, putem observa ca, de fapt, copiii inteleg inca de la cele mai timpurii varste, doar ca modul de a arata este diferit.
La copiii foarte mici, care nu au limbaj verbal, suferinta se va exprima corporal. Daca divortul are loc pana in varsta de 3 ani, apar raspunsul de anxietate, frica, tulburare alimentara si/sau de somn.
In jurul varstei de 3 ani, apare anxietatea de separare, exprimarea intensa (tantrumuri).
In anii de scolaritate mica, cand este etapa de egocentricitate, copilul poate avea comportamente de supra-adaptare sau comportamente regresive (se comporta ca un bebelus, apare enurezisul). Tot in aceasta perioada apare si conflictul de loialitate, cand copiii tind sa tina cu unul din parinti.
In preadolescenta, copiii pun etichete si apare lupta cu parintii, iar cand copiii sunt mai mari, apare ideea de copil parentalizat pentru parintele care are suferinte foarte mari.
Evaluarile pre si post divort
Planul de evaluare, conform expertilor Gabriela Dumitriu si Armand Veleanovici, contine mai multe etape, precum:
- Informarea parintilor cu privire la procedura de evaluare;
- Evaluare parentala;
- Evaluarea copilului;
- Evaluarea relatiei parinte-copil;
- Evaluarea relatiei copil-parinti
- Comunicarea concluziilor evaluarii.
Evaluarile pre si post divort tin cont de gradul de afectare al copilului, al parintilor si al intregului sistem familial. Gradul de afectare poate include mai multe planuri, insa aici vom detalia aspectele emotionale ale separarii si divortului pentru parinti si copii (vezi Psihoeducatie parinti. Ajuta-ti copilul sa treaca prin divort)
Negarea: Pentru multi parinti, prima reactie la vestea separarii sau divortului este negarea. Acestia spera ca totul va reveni la normal si incearca sa ignore semnele evidente ale destramarii relatiei. La fel, copiii pot refuza sa accepte ca parintii lor nu mai sunt impreuna, agatandu-se de ideea ca familia se va reuni.
Furia: Pe masura ce negarea dispare, furia isi face loc. Parintii pot simti o furie intensa fata de fostul partener, fata de situatie si chiar fata de ei insisi. Aceasta furie poate fi exprimata prin certuri, comentarii negative sau actiuni impulsive. Copiii, la randul lor, pot deveni furiosi pe parinti pentru destramarea familiei, manifestandu-se prin comportament agresiv sau probleme la scoala.
Regretele: Dupa furie, parintii incep sa simta regrete. Acestia pot reflecta asupra relatiei si sa se intrebe daca ar fi putut face ceva diferit pentru a evita despartirea. Regretele pot include decizii din trecut, comportamente sau chiar alegerea partenerului. Copiii, de asemenea, pot simti regrete, gandindu-se ca poate au avut si ei o parte de vina in separare.
Depresia: Un alt pas natural este depresia, unde parintii si copiii se simt coplesiti de tristete si pierdere. Parintii pot experimenta o scadere a energiei, dificultati in a se concentra si pierderea interesului pentru activitatile cotidiene. Copiii pot deveni retrasi, izolati si pot manifesta simptome similare de tristete profunda.
Acceptarea: In cele din urma, atat parintii, cat si copiii ajung la acceptare. Aceasta nu inseamna ca durerea dispare complet, ci ca acestia invata sa traiasca cu situatia. Parintii incep sa isi refaca viata, sa stabileasca noi rutine si sa se concentreze pe bunastarea copiilor. Copiii se adapteaza la noile circumstante si reusesc sa gaseasca stabilitate in cele doua case.
Divortul poate avea mai multe etape:
- Divort emotional (cand se rupe relatia),
- Divort legal (prin notariat sau judecatorie),
- Divort economic (partaj, negociere bunuri),
- Divort social (ma prezint ca fiind celibatar),
- Divort psihologic (cand fostul partener nu mai are nicio influenta asupra mea).
Copiii invata sau nu sa se adapteze la situatii stresante
Modul in care parintii gestioneaza divortul va avea un impact asupra modului in care copiii se adapteaza la acest eveniment stresant. Fiecare fost partener de cuplu trece prin diferite faze si etape, insotit adesea de emotii si sentimente precum esuare, rusine (e ceva in neregula cu mine, nu sunt un bun partener), doliul de pierdere (parintii/partenerii isi pierd relatia de cuplu, iubitul/iubita, mediul social, prietenii comuni, imaginea sociala).
Cand intre parinti apare lupta pentru putere, este posibil ca aceasta lupta sa includa si alienarea parentala. Alienarea parentala reprezinta un proces prin care un copil este manipulat de un parinte sa respinga si sa urasca pe celalalt parinte, fara motive justificate. Acest fenomen apare frecvent in situatiile de divort si poate avea consecinte grave asupra sanatatii emotionale si psihologice a copilului. Alienarea parentala este un factor de risc major, deoarece poate deteriora relatia copilului cu parintele vizat, ducand la probleme de atasament, anxietate, depresie si dificultati de adaptare sociala pe termen lung. In Romania, alienarea parentala este recunoscuta ca o forma grava de abuz emotional asupra copilului, conform Institutului de Psihologie Judiciara si Asociatia Romana pentru Custodia Comuna (ARPCC).
Este absolut necesar ca parintii si profesionistii implicati in procesul de divort sa recunoasca si sa previna alienarea parentala pentru a proteja bunastarea emotionala si psihologica a copilului. (vezi alienare parentala).
Daca tu si familia ta treceti printr-un divort, este esential sa evaluezi, sa mentii si sa intaresti relatia de atasament cu copilul tau, pentru a-l sustine in acest proces. Consilierea parentala si psihoterapia te pot ajuta sa intelegi ce tip de parentaj practici si cum poti deveni un parinte mai suportiv in aceste momente dificile. Pana atunci, aceasta resursa te poate ajuta sa intelegi mai bine prin ce trece copilul tau https://www.youtube.com/watch?v=lbTFZ8cvHo4
Surse
- Terapia Copilului si a Adolescentului in Situatii de Divort (elemente introductive) – psiholog Andreea Abe Neagu;
- Healthy divorce: How to make your split as smooth as possible – APA – Healthy Divorce
- Evaluare, expertiza, interventie psihologica in situatii de divort – Armand Veleanovici si Gabriela Dumitriu;
- A comprehensive guide to child custody. Mental health and legal perspectives (2008) – Joanna Bunker Rohrbaugh;
- Cum iti poti ajuta copiii sa treaca prin divort. Ghid pentru parinti – brosura prezentata de Asociatia Romana pentru Custodia Comuna (ARRPC);
- Alienarea parinteasca – ghid elaborat de Asociatia Romana pentru Custodia Comuna (ARPCC);
- Resursa sa-ti intelegi copilul: https://www.youtube.com/watch?v=lbTFZ8cvHo4