Vulnerabilitatea – de la ideea de slabiciune la curaj si autenticitate

Vulnerabilitatea este curaj. Vulnerabilitatea este acea parte din tine care are taria sa uite de trecut si sa actioneze in functie de prezent. Vulnerabilitatea, spune Brene Brown, cere un soi de salbaticie, de pregatire sa ramai singur, sa fii respins, sa nu ai atata acceptare din partea celor din jur, pentru ca nu te mai pliezi atat de mult pe asteptarile, nevoile, conditionarile lor. Nu mai corespunzi prea mult, asta nu e intotdeauna nice. Esti mancat de viu.

In masura in care ne ascundem nefericirea, ne ascundem si fericirea. Chiar si sa ne dam voie sa fim prea fericiti poate atrage sentimentul de rusine. Vulnerabilitatea este infuentata de doua mari emotii: Rusinea si Vinovatia. Acolo apare frica, unde apar aceste doua emotii “prietene”.

Ne punem inconstient etichete pe care le-am invatat despre noi, iar atunci cand ne identificam cu eticheta respectiva, cum ar fi de exemplu faptul ca tipi de bucurie sau vorbesti prea tare (asta te poate face crizat, needucat, nebun, ciudat, etc), apare rusinea. Rusinea o simtim cand este vorba despre cum suntem, vinovatia pe alta parte, apare atunci cand ne raportam la un comportament, la ceva ce am facut. Riscul de a simti rusine sau vinovatie ne fac sa ne reducem mult din autenticitate, respectiv din vulnerabilitate.

Ta invit sa experimentezi vulnerabilitatea printr-un exercitiu pe care il poti face cu oricine, fie ca este persoana iubita, mama, tata, prietena/prietenul cel mai bun, un coleg de la munca, etc.

Invit-o/invita-l sa discutati despre o situatie dintre voi care v-a adus fie bucurie, fie o alta emotie, care poate v-a ranit. Da-ti voie sa observi ce simti atunci cand vorbiti despre asta, ce ganduri apar, dar in special cum e corpul tau si ce senzatii ai, pentru ca el este intrumentul emotiilor. Observa cum este sa il auzi pe celalat cu adevarat atunci cand ii vine randul sa vorbeasca si priveste experienta lui ca pe ceva diferit de experienta ta, ca pe un drept pe care omul din fata il are sa simta ceea ce simte.

Pune-te cu emotiile tale la masa, negociaza cu ele timpul pe care vrei sa il acorzi si spatiul pe care vrei sa il dai sa simti ce simti. Experimenteaza care sunt limitele tale in relatie cu cei din jur si traseaza-le, pentru ca este o actiune care exprima iubire atat fata de tine, cat si fata de cei dragi, in ciuda faptului ca ei pot privi asta la prima vedere ca pe o agresiune sau ca un act egoist. Din punct de vedere inconstient, ele sunt o bariera, insa una sanatoasa. Lasat-te vazut/vazuta, arata-te, cere.

Lasa-ne parerea sau intrebarea ta in sectiunea de comentarii. Noi le vom citi pe toate si vom raspunde cat de curand posibil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *